MAREA DEGRADARE

            Cu fiecare zi care ne apropie de termenul limită pentru “recalcularea” pensiilor militare de stat, pentru desfiinţarea de facto a acestora, este tot mai evident că, atât concepţional cât şi organizatoric, întregul demers reprezintă un fiasco.
            Umilirea oficială a militarilor pensionari,  o ambiţie bolnavă a complexatului nostru prim-ministru, se dovedeşte a fi, după şase luni, exact ceea ce este.  Un instrument de tortură. Un fel de pat al lui Procust  (Bocust, dacă citiţi  http://teopal.com/?p=77), aparţinând unui tâlhar  mult prea mărunt de  stat şi având drept urmare scurtarea tuturor celor obligaţi să se măsoare în el.
           Faimoasa Hotărâre de Guvern nr. 735/2010, fiica naturală a domnului Boc, având  ca tată pe la fel de naturelul domn Băsescu Traian şi ca naş pe numitul domn Gabi Oprea,   s-a  constatat a fi  un act guvernamental care a creat haos în sistemul de pensii militare. Din prostie şi din lăcomie. Pentru că, este clar pentru oricine, HG 735/2010 nu a  avut decât un singur scop: furtul instituţionalizat. Fiind şi handicapată prin născare, numita Hotărâre de Guvern  a  obligat sute de functionari la colectarea  inutilă a unui imens volum de informaţii, răspândite în arhivele de pe teritoriul întregii ţări, unele vechi de peste o jumătate de secol, dirijate către  o structură incompletă şi  cârpită cu “voluntari”, fără a exista  o bază de date viabilă. Şi nici certitudinea corectitudinii finale a demersului.
        O sumară şi raţională  analiză  ne demonstrează imposibilitatea aplicării unei asemenea făcături. Socotind, în minus, că numărul pensionarilor militari este de 80.000, că durata medie de activitate este 40 de ani şi că este nevoie de evidenţierea venitului lunar al fiecăruia, rezultă, printr-o simplă înmulţire, numărul  38.400.000. Aproape patruzeci de milioane de cifre!
        Să spunem că media anilor de activitate este de 20 şi nu de 40. Tot ar fi fost necesar să se găsească în arhivele răspândite aiurea circa douăzeci de milioane de date! Fiecare dintre ele ar trebui triată,  verificată de zecile de mii de “beneficiari”,  prelucrată şi introdusă într-un algoritm complicat de calcul. Imposibil în şase luni. Imposibilitate evidentă şi pentru un copil care urmează cursurile grupei mari la grădiniţă.
       Orice   guvern responsabil ar fi fost obligat la un asemenea calcul înainte de a lua o hotărâre. Şi ar fi trebuit să prevadă consecinţele. Orice ministru cu respect faţă de subordonaţi, cu atât mai mult unul “de ai lor”, ar fi trebuit să nu accepte o asemenea monstruozitate de act normativ.
         Dar nu. Noi nu avem un asemenea guvern. Şi nici un asemenea ministru. Poate s-a ştiut de la început că nu va fi posibil să se încheie corect acest process, el însuşi incorect. De alfel numeroase voci au demonstrat,la momentul respectiv, că vor fi necesari ani şi ani pentru a se aplica  un asemenea act legislativ. Dar n-au fost luate în seamă.   Atunci, nu pot crede decât că s-a dorit cu tot dinadinsul bulversarea instituţională a armatei. Pentru că TOŢI militarii sunt afectaţi!
         Rezultatul? Peste 50% dintre pensionarii militari, din luna ianuarie,  vor avea pensia calculată la nivelul salariului mediu pe economie. Nu din vina lor! Nu la dorinţa lor! Nici măcar cu acceptul lor!
         Până când? Nimeni nu poate spune.
          Înafara scăderilor dramatice de venituri, de până la 80% la unii, s-a trecut astfel, oficial, la MAREA DEGRADARE a militarilor în rezervă şi retragere.
         În acest umilitor  sistem de calcul al drepturilor pensionarilor militari, nu  mai  există gradele militare. Nici funcţiile militare. Nici soldele militare. Nici ordinele şi medaliile primite într-o viaţă de privaţiuni. Practic, zeci de mii de militari sunt degradaţi. Retrogradaţi!  Li se încalcă cel mai elementar drept. Dreptul  de a li se recunoaşte gradul militar.
       Gradul militar este simbolul armatei, recunoscut şi respectat până la moartea purtătorului.  Şi după moarte.   În orice stat din lume. Democratic, nedemocratic, totalitar, dictatorial ori  tribal.
        În România, începând cu ianuarie 2010, pentru zeci de mii de purtători legali ai lui,  gradul militar este aruncat la gunoi de guvernul nostru. Ei sunt degadaţi.  Din voinţa unui preşedinte care se laudă că este copil de militar, a cărui mamă primeşte pensie militară de urmaş şi a unui prim-ministru complexat de haina şi prestanţa militarului de carieră. Care urăşte patologic, îndrăznesc să cred, armata. Pe purtătorul insemnelor militare. Şi atunci le desfiinţează. Fiindcă poate şi fiindcă i se permite.
        Aşa ceva nu ar trebui să se întâmple. Este peste puterea mea de înţelegere. Peste înţelegerea oricărui om cu raţiune. O asemenea măsură depăşeşte prin duritatea şi inconştienţa sa consecinţele pierderii unui război. Chiar şi după infrângerea în luptă, prizonier fiind, în faţa  plutonului de execuţie, gradul, ca simbol al demnităţii militare, rămâne. Chiar şi după ce glonţul a străpuns trupul celui ce îl poartă!
         Ceea ce se întâmplă acum în România este mai mult decât  o condamnare în masă. Devine un imens sacrilegiu, demn de zilele de început ale omenirii. Întoarce istoria cu mii de ani în urmă.
        Constat, ca şi dumneavoastră, că această înjosire fără precedent a militarilor este acceptată într-o ruşinoasă tăcere. Şi este posibil. Pentru că ei, militarii, nu au susţinători reali şi puternici. Fiindcă cei care ar trebui să lupte prin menirea lor  pentru drepturile militarilor, mânaţi de interese meschine,  au devenit slugi plecate ale distrugătorilor de ţară. Pentru că, îngrădită de legi care taie orice semn de protest, singură, armata rabdă îngenunchiată.  Este bine? Este rău? Nu eu am căderea de a mă pronunţa. Poate, doar istoria…

Sursa: http://teopal.com/?p=629