DESPRE JUSTITIA ROMANA

Cateva ganduri despre justitia romana

Ca urmare a Hotărârii nr.2 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, votată de cei 86 de judecători prezenţi din totalul de 113 de judecători în funcţie ai instanţei supreme, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, in care au argumentat, printe altele:
“[…]dispoziţiile legii privind unele măsuri în domeniul pensiilor care prevăd recalcularea pensiilor de serviciu, contravin şi prevederilor art.15 alin.(2) din constituţie, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” în acest sens, prin decizia nr.375/2005 referitoare la sesizările de neconstitutionalitate a legii privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, curtea constituţională a stabilit că noile reglementări – privind criteriile şi condiţiile concrete ale exercitării dreptului la pensie, inclusiv modul de calcul şi de actualizare a cuantumului pensiei – „nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv, în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării lor în vigoare[…]”.
Fata de aceste prevederi constitutionale invocate de 86 de judecatori din totalul de 113 in functie ai ICCJ, coroborate cu insasi Deciziile anterioare ale CCR (ex. Deciziile nr.375/2005, 120/2007) citate in motivatia Deciziei 873/2010, se naste intrebarea:
Cum de 9 judecatori constitutionali numiti politic nu au vazut propriile decizii anterioare privind neretroactivitatea legii, nu au vazut sensul prevederilor art.15 alin.(2) din Constituţie, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor” sens reiterat de un numar de 86 de judecatori de la instanta suprema (instanta prin care se realizeaza justitia potrivit art.126(1) din legea fundamentala), atunci cand au decis:
“[…]Curtea constată că în conceptul de „drepturi câştigate” pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate s-ar fi încălcat dispoziţiile art.15 alin.(2) din Constituţie. În acest sens este şi Decizia nr.458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.[…]”?

Retroactivitatea legii depinde de cel care o interpreteaza?

“[...]Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către
legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale
respective, pot fi eliminate doar dacă există o raţiune suficient de puternică
spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma
pensiei. Or, în cazul de faţă, o atare raţiune este, [...] necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechitaţilor din acest sistem.[...]”
Pai, ratiunea legii nu era motivata tocmai prin “eliminarea inechitaţilor” dintre pensiile magistratilor si pensiile celorlalte categorii sociale, stabilite dupa legea 19/2000? Si atunci, nu se contrazic constitutionalii? Anumite inechitati pot fi mentinute si anume cele care iar afecta pe cei ce detin puterea decizionala?
“[...]Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum şi faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părţii contributive, nu poate avea semnificaţia unei exproprieri.[...]”

Unde sunt definite in legea speciala, de exemplu in legea 164/2001, “cele două componente ale pensiei de serviciu”?

Unde este stipulat (in legea 164/2001 de exemplu), “faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare”?

In tot cuprinsul Deciziei 873/2010, care este motivatia hotararii “dispoziţiile art.1 lit.a), b), d) – i) [...] din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale?” .
Niciuna…Pe un numar de peste 30 de pagini se trateaza doar (ne)constitutionalitatea art.1 lit.c), in timp ce constitutionalitatea restului celor 12 articole nu este motivata de loc. De ce aceasta? Nu aveau argumente? Si-ar fi dovedit inconsecventa?
“[…]Or, legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea şi a celorlalte prevederi sau principii constituţionale[…]”
Tocmai aceasta este intrebarea: care sunt textele de lege care instituie “componenta suplimentară a pensiei de serviciu” pentru categoriile socioprofesionale mentionate la art.1 lit.a)-b)?
“[…]Art.1: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;[...]”
Magistratii prin care se realizeaza justitia, in corpore, interpreteaza intr-un anume sens legea fundamentala a tarii, jurisprudenta CCR si legislatia europeana, iar judecatorii numiti politic sa vegheze asupra Constitutiei interpreteaza altfel toate acestea, chiar se si dezic de propriile decizii anterioare.
S-a creat o falie decizionala si este de datoria justitiei sa o remedieze pentru a-si pastra credibilitatea…
“[…]Instituirea pensiei de serviciu pentru magistraţi „nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistraţii”. Astfel, acest statut special stabilit de Parlament prin lege este mult mai sever, mai restrictiv, impunând magistraţilor „obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au. Într-adevăr acestora le sunt interzise activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-şi crea o situaţie materială de natură să le ofere după pensionare menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii.[…]”
Dimpotriva, mai exista in Romania “categorii de asiguraţi” care au „obligaţii şi interdicţii” ca si dumneavoastra si acelea sunt militarii si politistii.
Si “acestora le sunt interzise activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare”; ba, mai mult chiar decat obligatiile unor “categorii de asiguraţi”, militarii mai au si obligatia de a-si da viata pe campul de lupta, in schimbul “componentei suplimentare a pensiei de serviciu”.
Si chiar o fac, prin IRAK, AFGANISTAN si alte plaiuri mioritice…
In schimbul acestui sacrificiu, Guvernul se simte indreptatit “să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu” iar distinsii constitutionali numiti politic dar independenti ideologic consacra fara drept de apel si fara remuscari “dispoziţiile art.1 lit.a), b), d) – i) şi art.2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale”.
Prezint in cele ce urmeaza prevederile statutare in vigoare pe care CCR nu le-a luat in considerare in motivarea Deciziei 873/2010 si anume prevederile cuprinse in statutele celor trei categorii socioprofesionale referitor la incompatibilitati, interdictii si/sau restrangeri de drepturi:
Legea nr. 303/2004 (republicata) privind statutul judecatorilor si procurorilor.
Art. 2. – (1) Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile prezentei legi.
(3) Judecatorii sunt independenti, se supun numai legii si trebuie sa fie impartiati.
Art. 5. – (1) Functiile de judecator, procuror, magistrat-asistent si asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte functii publice sau private, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior, precum si a celor de instruire din cadrul Institutului National al Magistraturii si al Scolii Nationale de Grefieri, in conditiile legii.
Art. 7. – (1) Judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.
Art. 8. – (1) Judecatorilor si procurorilor le este interzis:
a) sa desfasoare activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
b) sa desfasoare activitati de arbitraj in litigii civile, comerciale sau de alta natura;
c) sa aiba calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare sau control la societati civile, societati comerciale, inclusiv banci sau alte institutii de credit, societati de asigurare ori financiare, companii nationale, societati nationale sau regii autonome;
d) sa aiba calitatea de membru al unui grup de interes economic.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c), judecatorii si procurorii pot fi actionari sau asociati ca urmare a legii privind privatizarea in masa .
Art. 9. – (1) Judecatorii si procurorii nu pot sa faca parte din partide sau formatiuni politice si nici sa desfasoare sau sa participe la activitati cu caracter politic.
(2) Judecatorii si procurorii sunt obligati ca in exercitarea atributiilor sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea, in orice mod, a convingerilor lor politice.
Art. 10. – (1) Judecatorii si procurorii nu isi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate in curs de desfasurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
(2) Judecatorii si procurorii nu pot sa dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase, chiar daca procesele respective sunt pe rolul altor instante sau parchete decat acelea in cadrul carora isi exercita functia si nu pot indeplini orice alta activitate care, potrivit legii, se realizeaza de avocat.
(3) Judecatorilor si procurorilor le este permis sa pledeze, in conditiile prevazute de lege, numai in cauzele lor personale, ale ascendentilor si descendentilor, ale sotilor, precum si ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar si in asemenea situatii insa judecatorilor si procurorilor nu le este ingaduit sa se foloseasca de calitatea pe care o au pentru a influenta solutia instantei de judecata sau a parchetului si trebuie sa evite a se crea aparenta ca ar putea influenta in orice fel solutia.
LEGEA Nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare
ART. 1.Cadrele militare sunt în serviciul naţiunii.
ART. 6 În exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit legii şi prevederilor regulamentelor militare, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice, bucurându-se de protecţie potrivit legii penale.
ART. 7 Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituţia României, de legile ţării şi de prezentul statut.
Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii.
ART. 8 Cadrele militare au următoarele îndatoriri principale:
a) să fie loiale şi devotate statului român şi forţelor sale armate, să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieţii, să respecte şi să apere valorile democraţiei constituţionale;
b) Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte;
ART. 28 Cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii publice;
b) să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României;
c) să declare sau să participe la grevă.
ART. 29 Cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:
a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului;
b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă;
c) condiţiile în care cadrele militare în activitate vor putea să prezinte public informaţii militare se vor stabili prin ordin al ministrului apărării naţionale;
d) aderarea la culte religioase este liberă, mai puţin la cele care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum şi la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei;
e) constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare.
f) *** Abrogată
g) participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepţia activităţilor la care se participă în misiune;
h) cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.
ART. 30 Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.
Cadrelor militare în activitate le este interzis:
a) să îndeplinească alte funcţii decât cele în care sunt încadrate, cu excepţia cumulului prevăzut de lege, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale;
b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, cu excepţia celor numite în consiliile de administraţie ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, din cadrul industriei de apărare sau în legătură cu aceasta.
Printr-o analiza sumara se poat desprinde cu usurinta asemanarea pana la identitate a incompatibilitatilor si interdictiilor.
Mai mult decat atat, se poate observa ca mult mai multe drepturi sunt interzise militarilor dar sunt permise magistratilor:
- să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru funcţia de Preşedinte al României;
- să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;
sau ce obligatii au in plus militarii fata de magistrati:

- să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieţii

Pentru cei care mai au rabdare, le ofer spre delectare motivatia CCR privind regimul juridic al pensiilor de serviciu ale militarilor si magistratilor, cuprinsa in Decizia 20 din 2 februarie 2000 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale:
“ ...Constatand ca aceste elemente care diferentiaza regimul de pensionare al militarilor si al magistratilor de regimul general al pensiilor asigura un tratament juridic specific celor doua categorii de asigurati, Curtea Constitutionala retine ca instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare si pentru magistrati nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, ea constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale carora trebuie sa li se supuna militarii si magistratii.
Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunand militarilor si magistratilor obligatii si interdictii pe care celelalte categorii de asigurati nu le au.
...Un alt element comun care justifica in mod obiectiv si rezonabil un tratament juridic asemanator al magistratilor si al cadrelor militare, inclusiv in ceea ce priveste regimul de pensionare, il reprezinta riscul pe care il implica exercitarea profesiilor respective, ambele avand un rol esential in apararea drepturilor omului, a ordinii publice, a valorilor statului de drept.
...Curtea Constitutionala constata, pe de alta parte, ca reglementarea in vigoare a pensiei de serviciu pentru militari, ca si cea a pensiei de serviciu pentru magistrati, cu diferentele pe care aceasta pensie le prezinta fata de pensia comuna de asigurari sociale, nu constituie o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, principiu prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceasta constatare se bazeaza pe specificul comun al activitatii militarilor si magistratilor, care, astfel cum a rezultat din analiza anterioara a dispozitiilor constitutionale si legale aplicabile, impune celor doua categorii profesionale obligatii si interdictii severe, precum si riscuri sporite, ceea ce justifica in mod obiectiv si rezonabil o diferentiere a regimului juridic de pensionare fata de regimul stabilit pentru alti asigurati care nu sunt supusi acelorasi exigente, restrictii si riscuri.
... In acelasi timp Curtea Constitutionala constata ca, fata de asemanarile subliniate anterior intre situatia cadrelor militare si cea a magistratilor, avandu-se in vedere si caracteristicile comune ale statutelor aplicabile acestor categorii profesionale, care au determinat in mod obiectiv reglementarea prin lege, in mod aproape identic, a pensiei de serviciu, nu se poate identifica o ratiune suficienta care sa justifice aplicarea unui tratament diferit magistratilor fata de cadrele militare permanente.
Intr-adevar, diferenta de regim juridic ce se creeaza intre pensia magistratilor si pensia militarilor constituie, in conditiile infatisate prin considerentele anterioare, o incalcare de catre legiuitor a egalitatii de tratament juridic, ceea ce, in absenta unei determinari obiective, este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie

Astfel pensia de serviciu pentru magistrati, introdusa in anul 1997 prin efectul modificarii si completarii Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, la fel ca si pensia de serviciu pentru militari, prevazuta de Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificarile ulterioare, au fost instituite in vederea stimularii stabilitatii in serviciu si a formarii unei cariere in magistratura sau, dupa caz, in randul cadrelor militare permanente.
Caracterul stimulativ al pensiei de serviciu consta, atat in cazul magistratilor, cat si in cel al militarilor, in modul de determinare a cuantumului pensiei in raport cu salariul, respectiv cu solda avuta la data iesirii la pensie. “