SCRISOARE APEL CATRE PARLAMENTARII BUZOIENI
În aceste vremuri grele si tulburi provocate de criza globală precum si de frământarile politice din tară determinate de campanii de populism prost înteles si iresponsabil practicate în campaniile electorale, (din păcate prea multe în ultima vreme,) armata ca entitate si institutie a fost umilită, stropită pe nedrept cu noroi, si din locul 2 ocupat în sondajele sociologice in ultimii ani, a ajuns să fie arătată cu degetul pentru motive false, nejuste si neadevărate.
Aceste atitudini nocive au fost cultivate de unii, (autointitulati) analisti politici si din păcate si de către unii oameni politici, de unele posturi de televiziune si publicatii, drept pentru care am hotărât să ne adresăm dumneavoastră in scopul de a cunoaste mai bine situatia noastră si să vă adresăm rugămintea de a ne apăra drepturile care au fost câstigate cu mari greutăti si eforturi de-a lungul vietii fiecaruia.
Campania de denigrare a armatei si a slujitorilor ei de ieri si de azi este profund nedreapta si nu are decat un singur scop, de a amputa drepturile personalului ei, drepturi obtinute dupa o viata plina de obiective indeplinite in mod exemplar in plan national, dar cu pretul unor mari renuntari, frustari si vicisitudini in plan personal.
Permiteti sa reamintim cateva obiective nationale indeplinite care au presupus si presupun mari renuntari si sacrificii din partea personalului militar de ieri si de azi:
Ø Institutia militară este prima institutie a statului român care a făcut cu adevărat o reformă reală, obiectiv despre care abia acum celelalte institutii îsi pun problema. Armata s-a aliniat cu disciplină si seriozitate la prevederile tratatului de la Viena cu privire la reducerea armamentelor si efectivelor si din 1996 până în 2006 a redus efectivele cu peste 200.000 de posturi reprezentand peste 60% fata de efectivele din 1989.
Ø Urmare a acestei reforme „nemiloase” in plan uman foarte multi militari au fost nevoiti să părăsească institutia militară „scrâsnind din dinti” totusi cu speranta (mai ales cei tineri cu varsta in jur de 40 ani) ca statul roman prin legislatia în vigoare (care din păcate acum le întoarce spatele) vor putea să-si găsească o slujbă pentru a-si putea duce la bun sfârsit obligatiile fată de familie. Cadrele militare disponibilizate ale armatei Romaniei nu au alimentat criminalitatea transfrontaliera cum s-a intamplat la restructurarea altor armate europene.
Ø Fiind prima tara semnatara a Parteneriatului pentru Pace, Romania a intrat mai intai in NATO apoi a fost primita in Uniunea Europeana. Cu mult inainte de aceste evenimente armata romana a trimis trupe in doua apoi in trei teatre de operatiuni pe doua continente, gesturi unanim apreciate in plan intern si extern care au dus la realizarile de care am pomenit mai sus. Aceste fapte sunt ale armatei ca institutie dar insumeaza efortul si munca plina de abnegatie dusa de catre intreg personalul ei, munca ce a presupus multe sacrificii de natura materiala si mai ales umana.
De aceea ne exprimam consternarea fată de modalitatea de abordare de către Guvern si cu girul dumneavoastra, a problemelor importante, de interes general, ce vizează statutul material, de subzistentă a cetătenilor pensionari ori pensionabili, între care se află si militarii.
Asadar in conformitate cu prevederile legii 54 (legea sindicatelor) din 2003 art.29-31 solicitam ferm:
- dezbatera publica cu militarii in rezerva (retragere) si activi din structurile de aparare, ordine publica si siguranta nationala a proiectului legii unice a pensiilor. Aceasta dezbatere sa fie sub patronajul unei institutii ce se bucura de o incredere deplina din partea ambelor parti. Contrar celor inscrise la articolul 30 din legea mentionata la data actuala nu avem informatii in ceea ce ne priveste ca entitate si sindicat. Vrem sa fim informati in toate etapele si sa ne exprimam punctul de vedere in tot ceea ce ne priveste.
SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE FILIALA 1 BUZAU vă supune atenţiei câteva amendamente si comentarii la proiectul „Legii privind sistemul unitar de pensii publice” ca urmare a neconstituţionalităţii unor prevederi, a nerespectării normelor comunitare în domeniu, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale şi a încălcării principiului neretroactivităţii legii. În egală măsură, în opinia noastră, proiectul de lege nu recunoaşte riscurile profesionale specifice, ignoră incompatibilităţile şi interdicţiile proprii sistemului militar şi susţine principii discriminatorii.
Motive De Neconstituţionalitate :
1. Art.1 alin.3 : „România este stat de drept ...” coroborat cu
Ar.5 : „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
Proiectul de lege, prin multe din dispoziţiile sale, încalcă definiţiile fundamentale mai sus citate, întrucât, după cum vom arăta în cele ce urmează, derogă de la principiile constituţionale si de la alte norme legale cu conţinut constituţional, peste care nu se poate trece.
2. Art.15 alin.2 : „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.
Se încearcă prin acest proiect ca viitoarea lege să dispună pentru trecut, prin înlăturarea forţată a unui drept anterior câştigat în temeiul legii.
Noua lege nu poate afecta cuantumul pensiilor aflate în plată, chiar şi atunci când modul de calcul al pensiilor s-ar modifica prin noua reglementare, deoarece este inadmisibil şi expres interzis prin Constituţie ca legea să opereze retroactiv.
Prin Decizia nr. 46/2002, Curtea Constituţională a reţinut, analizând constituţionalitatea ordonanţei ce prevedea suspendarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, că: „deşi prin noua lege se reglementează un nou mod de calcul şi de stabilire a pensiilor militare de stat, evident, acest nou mod de calcul se poate aplica doar pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a legii."
Prin Decizia nr. 375/2005, Curtea Constituţională a statuat că; „Noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare."
Prin Decizia nr.57/2006 se reiterează în mod explicit şi hotărât neretroactivitatea în materia reglementării pensiilor, după cum urmează : „... este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materia pensiilor şi de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art.15 alin.2 din Constituţie”.
Ori, prin intenţia de recalculare a pensiilor aflate în plată, se încalcă în mod vădit principiul neretroactivităţii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie.
În consecinţă, se impune a se observa că proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice nu poate prevedea o dispoziţie care să conducă la desfiinţarea unui drept anterior câştigat în temeiul unei legi organice (Legea nr.303/2004), cu atât mai mult cu cât dreptul la pensie este garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţia României.
3. Art.20 :”Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
Coroborând acest text cu cel de la art.11 alin.2 din Constituţie, conform căruia „tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern”, rezultă neândoielnic faptul că, prin adoptarea proiectului de lege criticat de noi, România şi-ar încălca grav, cu consecinţe foarte serioase pe plan internaţional, o lungă serie de obligaţii asumate sub egida Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, sub egida Consiliului Europei şi prin insăşi Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.
4. Art.22 :”Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”, coroborat cu
5. Art.31. alin 2 : „Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”.
Ne exprimăm indignarea şi consternarea faţă de poziţiile publice ale unor demnitari ai statului român, caracterizate prin agresivitate şi utilizarea unor sintagme jignitoare şi defăimătoare la adresa celor care au slujit şi vor sluji ţara cu demnitate, responsabilitate şi spirit de sacrificiu. Reţinem, în acest sens, afirmaţiile repetate în spaţiul public ale primului-ministru şi ale ministrului muncii.
Iată, aşadar, cum opinia publică este grav dezinformată – prin minciună sau prin omisiune – , iată cum s-a ajuns la manipularea conştiinţei publicului şi la instigare împotriva foştilor militari, politisti, magistrati, etc ! Am ajuns, astfel, să fim arătaţi populaţiei sărăcite şi flămânde drept nişte monştrii nesătui, care iau ultima bucată de pâine de la gura orfanilor şi a săracilor ! Mai rămâne doar să fim scoşi în piaţa publică şi să fim omorâţi prin lapidare !
Fiind puşi, fără vină, in faţa unei asemenea realităţi incredibile şi revoltătoare, suntem nevoiţi să ne întrebăm, să întrebăm Parlamentul României şi să adresăm neântârzitat aceeaşi întrebare, neechivocă şi directă, către toate forurile europene competente : în ce mod este garantat astăzi în România dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, ca şi obligaţia de infomare corectă ? Ce reprezintă pentru guvernanţii români Constituţia României şi normele europene ? Se pare că NIMIC, fapt ce nu poate fi trecut cu vederea !
Somăm public, pe această cale, pe primul ministru al Guvernului României, domnul Emil Boc şi pe ministrul muncii, domnul Mihai Şeitan să-şi ceară scuze public pentru umilirea tuturor militarilor din forţele armate naţionale şi să înceteze imediat această atitudine. Oare cum poate o Armată de „nesimţiţi” să mai garanteze, în conformitate cu Art. 118 din Constituţia României, suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională?
Legea nr. 164/2001privind pensiile militare de stat are prevederi clare cu referire la baza de calcul al cuantumului pensiilor, iar afirmaţiile publice potrivit cărora, în ultima lună de activitate, se adaugă tot felul de sporuri este neadevărată. Linşajul mediatic fără precedent lansat împotriva noastră are ca finalitate în mod cert dezinformarea, manipularea, dezbinarea şi contrapunerea unor categorii socio-profesionale diferite din România.
Tot odată, supunem atenţiei, pe această cale, observaţiile şi propunerile noastre, astfel:
a) Proiectul de lege este neconstituţional întrucât încalcă prevederile art.1 alin.(5), art.41 alin.(1), art.44, art. 47 alin.(2) şi art.135 alin.(2) lit.(f),. De asemenea, apreciem că se încalcă şi art.20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu referire la dreptul de proprietate, şi raportat la prevederile art.6 pct.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale care recunoaşte şi garantează dreptul la muncă. Proiectul de lege, în egală măsură, sfidează Deciziile nr.20/2000, 46/2002, 375/2005, 57/2006 şi 82/2009 ale Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea, sau excepţia de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor unor legi în domeniu.
b) Proiectul de lege, în spiritul lui, este antiromânesc şi antinaţional aducând grave prejudicii militarilor forţelor armate care, alături de slujitorii bisericii formează cei doi piloni, fundamentali şi stabili, ai Statului Unitar Român şi al naţiunii române în general. Proiectul de lege conţine prevederi contrare reglementărilor juridice din spaţiul comunitar european anulând actualul sistem al pensiilor militare de stat care este în deplină concordanţă cu sistemele ocupaţionale de pensii guvernate de Directiva 86/378/EEC, amendată prin Directiva 97/96/EC, adoptată în considerarea jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie şi a prevederilor actului de aderare ce se coroborează cu prevederile articolului 249 din Tratatul de constituirea a Comunităţii Europene.
c) Proiectul de lege este în disonanţă cu spiritul alianţei euroatlantice sfidând reglementările similare ale statelor membre NATO, contravenind astfel prevederilor tratatelor şi acordurilor acestei organizaţii.
d) Prevederile legii 164/2001 au fost unanim apreciate în cadrul reuniunii bilaterale de la Bruxelles din ianuarie 2001 între experţii comunitari şi reprezentanţii instituţiile din România abilitate să gestioneze sistemul special de securitate socială, inclusiv al pensiilor.
e) Actuala lege 164/2001 întruneşte, conform reglementărilor comunitare în domeniu, criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupaţional. Legea actuală se referă la o categorie particulară de cetăţeni – cadrele militare – aşa cum prevede şi Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare şi care, în secţiunea a 3-a intitulată „Interzicerea sau restrângerea unor drepturi şi libertăţi”, nominalizează cel puţin şapte drepturi fundamentale a căror exercitare de către membrii forţelor armate este limitată printre acestea fiind dreptul de a fi ales în diferite instituţii/organe; dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie; libertatea de exprimare; libertatea de asociere; dreptul de a exercita activităţi economice etc.
f) În final, dar nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere că dispoziţiile constituţionale şi ale legilor speciale impun membrilor forţelor armate – adică militarilor – obligaţii şi interdicţii severe iar „fişa postului” include asumarea unor riscuri sporite şi, la nevoie sacrificiul suprem. Această realitate, asumată prin jurământ conform prevederilor constituţionale, a justificat diferenţierea regimului juridic de pensionare în raport cu alte categorii socio-profesionale cărora nu le sînt proprii toate aceste constrângeri. Principalul argument ale legiuitorului în menţinerea sistemelor de pensii ocupaţionale se referă la această realitate obiectivă a vieţii socio-economice.
Statutul social aparte al militarilor din forţele armate este determinat atât de importanţa activităţilor din domeniul securităţii naţionale, printre care subliniem că armata este garantul ordinii constituţionale, cît şi de constrângerile asumate prin jurământul militar faţă de popor, a cărui suveranitate este menţionată expres în Constituţia României (2003) la art.48 alin.(1).
În conformitate cu prevederile Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, în situaţia în care există neconcordanţe între prevederile legale naţionale şi cele europene, acestea din urmă primează.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, limitarea nejustificată a unui drept recunoscut militarului, cum ar fi o pensie ocupaţională stabilită prin acte normative speciale, dar nesocotit ulterior fără o justificare rezonabilă, constituie o privare de proprietate în sensul art. l Protocol 1 al Convenţiei cît şi o discriminare în sensul art.14 şi art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 12.
Considerăm că alinierea sistemului pensiilor militare de stat la sistemul public de pensii este o nesocotire şi luare în derizoriu a politicii în domeniu din tarile membre ale U.E. şi N.A.T.O.
Această măsură contravine legislatiei europene privind sistemul de securitate natională.
Proiectul privind sistemul unitar de pensii a luat ca model sistemul public de pensii elaborat pe principiul contributivitătii. Dar sistemul respectiv nu are nici o referire la pensiile militare. Printro altă lege se reglementează pensiile militare, cu referire strictă la profesia militară şi tinând cont de specificul vietii şi carierei acesteia.
În majoritatea statelor membre N.A.T.O şi U.E. se practică această departajare. Pensiile militare din aceste tări sunt reglementate prin legi separate, specifice acestui segment socioprofesional.
Ca o conditie a aderării României la N.A.T.O. a fost şi realizarea unei legi „ocupationale” şi nu „speciale” a pensiilor militare, Legea nr. 164/2001.
Principiile şi metodologia care stau la baza de calcul a pensiilor militare sunt reglementate prin legi separate, specifice (ex: Germania, Marea Britanie, Turcia, S.U.A., ş.a.). Baza de calcul a pensiilor militare se stabileşte în functie de valoarea soldei din ultima lună de activitate (ex: Germania, Marea Britanie, Turcia, Austria, Grecia., ş.a.).
Existenţa unor sisteme de pensii ocupaţionale, reglementate prin legi speciale, aplicabile unor categorii sociale diferite, este nu numai legală, dar şi în deplină concordanţă cu prevederile internaţionale, inclusiv cele europene din această materie. Motivul pentru care aceste sisteme diferite sunt acceptate la nivelul Uniunii Europene este determinat de faptul că anumite categorii, printre care cele mai reprezentative sînt magistraţii, militarii şi poliţiştii, au restrînsă exercitarea anumitor drepturi fundamentale. Din aceste perspective, reglementarea specială nu constituie o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, principiu prevăzut de art. 16 din Constituţie şi art. 2 lit. d) din proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice, în acest sens fiind, aşa cum am arătat anterior, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la aplicabilitatea acestui principiu.
De asemenea, regimul juridic diferenţiat al pensiilor nu contravine nici principiului unicităţii reglementat de acelaşi proiect de act normativ, întrucât unicitatea, în opinia noastră, nu presupune o reglementare unitară care să-i includă pe toţi asiguraţii, fără deosebire de importanţa socială a activităţii desfăşurată de aceştia, de incompatibilităţile şi interdicţiile asumate prin jurământul militar, de riscurile şi solicitarea neuropsihică, de cuantumul contribuţiei de asigurări sociale pe care o plătesc lunar sau de privaţiunile la care sînt supuşi pe durata exercitării funcţiei.
Apreciem că principiul unicităţii trebuie interpretat în sensul aplicării sistemului public de pensii pe întreg teritoriul ţării, a unităţii administrării fondurilor obţinute de către o singură instituţie şi nu în ultimul rând a dreptului de a avea o singură pensie.
Considerăm că demersurile privind recalcularea pensiilor contravine jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, întrucât legea ulterioară nu poate aduce atingere dreptului născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna că legea nouă să fie aplicată retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, precum şi cerinţelor legale de asigurare a stabilităţii raporturilor juridice (principiul securităţii raporturilor civile). Altfel spus, noua lege nu poate afecta cuantumul pensiilor aflate în plată, chiar şi atunci când modul de calcul al pensiilor se modifică prin noua reglementare. În acest sens, s-a pronunţat în mod constant Curtea Constituţională.
Pe de altă parte, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reţine că noţiunea de bun (garantat de art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie) înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate.
În consecinţă, proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice nu poate prevedea o dispoziţie care să conducă la desfiinţarea unui drept câştigat, atâta vreme cât dreptul la pensie este un drept garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţia României.
Dacă iniţiatorii şi susţinătorii acestui atât de criticabil proiect de lege nu vor înţelege la timp că România este definită şi considerată ca fiind stat de drept cu reguli clare şi legislaţie coerentă - adică un stat european, membru al UE şi dator la respectarea regulilor comunitare - ne vom vedea nevoiţi să solicităm, conform regulilor europene, apărarea şi respectarea drepturilor noastre, cu antrenarea directă şi nemijlocită a răspunderii patrimoniale şi morale a celor vinovaţi de această stare de fapt.
Cu respect,
SCMD F1 BZ
Presedinte,
Cdor.av.rez. Nita Aurel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu