MULTĂ
EUROPĂ, PUŢINĂ ROMÂNIE
ŞI UN
GRAV DEFICIT DE SOLIDARITATE
Dragi camarazi,
Am aşteptat finalul a două evenimente ce se anunţau
deosebite pentru reâncărcarea „bateriilor sufletului” uzate de prea multă
Europă, puţină Românie şi un deficit, greu explicabil, de solidaritate umană. Se pare că modul de a trăi viaţa din
furăciune, minciună şi înşelăciune este la modă pentru a deveni un om prosper
şi respectat. Am crezut şi cred, din convingere, în imaginea şi
conştiinţa militarului român. De asemenea, am identificat uneori, în atitudinea
unei părţi însemnate din clasa politică, un anumit respect faţă de sacrificiul
milenar al celor îmbrăcaţi în uniformă. Nu mi-am imaginat vreodată pe timpul
vieţii active de militar că voi suporta rigorile legii, fără să am nicio vină,
în ţara în care am avut curajul şi onoarea să îmbrac uniforma militară. Că pot fi lipsit de drepturile de pensie
militară, aproximativ un an şi jumătate iar apoi voi fi deposedat prin lege de
aproximativ 20% din valoarea pensiei legal obţinute. Pe vremea comunismului
înţelegeam de ce activiştii politici, din organele PCR, erau oarecum,
avantajaţi. Atunci ca şi acum slujitorii regimului s-au împărţit în două
tabere: una condamnă comunismul în Parlament iar cealaltă profită de pe urma
condamnării acestuia. Am constatat spre surprinderea celor 26.500 de pensionari
militari defavorizaţi, că sunt foşti activişti de partid care pentru
sacrificiul lor suprem că au predat disciplina „construcţii de partid” au fost
încadraţi la „condiţii speciale”. De asemenea, unora, pe timpul parcurgerii
studiilor în AISM, având statutul de elev, li s-a evaluat prestaţia la „alte
condiţii”. Nu am amintit acest fenomen din egoism, chiar nu mă caracterizează
deloc acest sentiment sau atitudine, ci am dorit să fac cunoscut domnului
Ministru al Apărării Naţionale, că cei 26.500 de pensionari militari, cu
pensiile diminuate, aşteaptă să fie corectate aceste abuzuri. La putere
sau în opoziţie, aleşii ne vorbesc zilnic despre „intenţiile şi competenţele
lor manageriale”, presiunile FMI şi „lenea generalizată” a poporului. „.Vorbim de prea multă Europă, privim
cu nepăsare furtul oficial din pensiile militarilor şi mă doare sufletul când
îmi amintesc de solidaritatea noastră tacită din vremea comunismului.
Ştiu că de câteva zile aşteptaţi veşti de la Consiliul
Naţional al Reprezentanţilor SCMD CNR). Acest CNR, la care am fost mandatat să
particip la Alba Iulia în zilele de 25, 26 şi 27 octombrie a constituit un
fenomen cu tentă istorică şi nu cu una strategică. Am să mă explic. Cunoscând
bine problemele din Filiala 1 Braşov am căutat să atrag atenţia asupra a două
probleme importante: reorganizarea structurală, revigorarea funcţiilor SCMD,
democratizarea relaţiilor interne şi intărirea solidarităţii noastre;
fundamentarea concepţiei strategice pe termen scurt şi mediu, pe două direcţii
principale: recâştigarea drepturilor de pensie prin soluţia politică şi
activizarea acţiunilor sindicale în situaţia tratării noastre cu
indiferenţă, de către clasa politică. În scopul reorganizării structurale,
revigorării funcţiilor SCMD, democratizării relaţiilor interne şi intăririi
solidarităţii noastre am prezentat în plen, înainte de dezbateri şi supunerea
la vot a hotărârilor, o serie de propuneri. În ce priveşte strategia SCMD şi
propunerile privind adaptarea acesteia pe variante, la contextul viitor, nu am
reuşit, din lipsă de timp şi graba cu care am trecut peste aceste
elemente de mare necesitate pentru credibilitatea noastră şi proiectarea unei
imagini publice adecvate . Din aceste considerente imi este oarecum
neclară „concepţia strategică în care vom acţiona”.
Ştiu că aşteptaţi cu toţii, cei 26.500 pensionari militari
veşti de la guvernul României care să pună capăt chinului umilitor în care ne
zbatem de un an de zile „tăierea pensiilor” cu acel procent din cuantum atât de
necesar în sărăcia generalizată”. Suntem singura categorie de pensionari asupra
căreia rămâne aplicată curba de sacrificiu.
Actualul guvern, cu bune intenţii pentru
apărarea dreptăţii, ne-a transmis atât mesaje funcţionale dar şi unele mesaje
deliberate, prin care ne redobândisem speranţa oarecum pierdută. Pentru USL, am
constituit permanent un susţinător, identificând în liderii săi, oameni tineri
cu spirit de dreptate. Sunt unul dintre mulţii pensionari militari care deplâng
halul de sărăcie în care confraţii noştri, pensionarii civili, se zbat.
Pensiile acestora sunt sub limita supravieţuirii. Nu există absolut nicio legătură
între tăierea pensiilor noastre şi dorinţa de îmbunătăţire a traiului
celorlalţi. Prin recalculare
şi revizuire nu s-au realizat economii. Ca fost militar, am avut în responsabilitate
o mică porţiune din destinul suveran, independent şi unitar al poporului
român. De acest destin nu a avut curajul să se atingă nimeni, cu toate că am
trăit o sumedenie de crize geopolitice. Destinul economic şi de
prosperitate, elemente componente ale interesului public general au fost în
gestiunea politicii. Dumnealor
politicienii au adus pensionarii civili la limita supravieţuirii. „Principiul
vaselor comunicante” de redistribuire a sărăciei şi bogăţiei, în situaţie de
criză a exclus atât veniturile ilicite cât şi averile. Statul, în situaţie de
criză, prin demnitarii săi lacomi, slab pregătiţi şi aroganţi a devenit
principalul generator al sărăciei. Prin urmare, criza a dat peste cap
„bunăstarea săracilor” şi a protejat „bogăţia hoţilor”. În acest context,
guvernele portocalii au aruncat întreaga vină pe „leneşii care nu muncesc”.
Aceştia au suportat curbele de sacrificiu până la sânge însă frica (ameninţarea
cu pierderea locului de muncă), manipularea şi lipsa de solidaritate au creat
guvernaţilor lacomi suficient confort pentru a-şi vedea liniştiţi de
furăciunile lor. Revenind la spiritul de etică,
echitate şi dreptate, am crezut cu toţii, cei 26.500 de pensionari militari că
guvernul Ponta va găsi o soluţie legală de a sădi un dram de speranţă în
familiile celor jefuiţi, în modul cel mai ordinar posibil. Au trecut zile, săptămâni şi luni iar
minciuna continuă să stea „cu regele la masă”. Mult aşteptata OUG prin care pensiile diminuate în ianuarie
2011 să revină la cuantumul din decembrie 2010 nu a mai avut succes. Ne-au amăgit precum amăgea „Nastratin
Hogea măgarul cu paiele la poarta Isarlâkului”. Un gest ruşinos şi urât,
dureros şi oarecum aşteptat de subsemnatul. Cunosc atât de bine profilul
mincinos al politicii. Acest este motivul pentru care am
rugat membrii Comitetului Director al SCMD şi pe distinşii colegi din filiale
să pregătim (tot ne găseam la CNR) o situaţie de reacţie la minciună,
printr-o mişcare sindicală democratică şi constituţională. Acolo la CNR trebuia
discutată strategia prin care să trezim interesul USL pentru reparaţia
nedreptăţii şi să condamnăm , în continuare, prestaţia lamentabilă a PDL,
mascat azi sub necunoscuta ARD. Nu am
reuşit să canalizez discuţia pe făgaşul proactiv şi util pentru viitor. Prea mulţi au dorit să vorbească fără
să spună nimic. Probabil, fiecare dintre cei prezenţi a intenţionat să fie cât
mai combativ însă, de fapt, am construit o atmosferă de lucru efemeră,
înşelătoare, iluzorie, o adevărată harababură de amăgiri şi pofte. Adevărul nu
poate convieţui cu neputiinţa de a lua decizii importante pentru viitor. A fost
un „rendez – vous” de probleme absurde şi întrebări retorice. Am lăsat
nerezolvate originile răului nostru comun şi ne-am împotmolit cu toţii în faţa
problemelor profunde cum ar fi: variantele de răspuns solidar la oferta
optimistă sau pesimistă a guvernului; recâştigarea încrederii în adevărul SCMD;
riscurile la care expunem noi , conducerea , interesele membrilor SCMD;
protecţia valorilor supreme ale SCMD; revigorarea funcţională prin fundamentare
strategică, etc. Nu ştiu
câţi din cei 26.500 de pensionari militari mai sunt în măsură să strige că au
fost furaţi? Dar puteam ieşi 5000 de pensionari militari cu soţiile şi un copil
sau nepot şi tot formăm 15.000 de suflete! Politicienii corupţi simt teama
cifrelor mari, ATUNCI REPREZENTĂM PENTRU DOMNIILE LOR O PRIORITATE, ÎN REST NU
REPREZENTĂM NIMIC! Personal, nu voi
mai participa la mitinguri în capitală fără să mă asigur că în piaţa Victoriei,
flutură simbolurile filialelor bucureştene şi Ilfovene ale SCMD, iar noi, cei
din provincie vom fi primiţi cu urale de către dumnealor, convingându-ne că spiritul de solidaritate militară nu a
apus definitiv. Din aceste
considerente, activitatea mea sindicală devenind tot mai puţin utilă (la CNR, eficienţa subsemnatului a
fost zero) imi voi lua
măsurile necesare de regrupare. Mai am până la sfârşitul anului 2012, două
luni, timp în care voi medita serios la adoptarea unei atitudini pragmatice.
Sper ca în 2013 să mă debarasez de toate activităţile inutile din existenţa
atât de sensibilă şi tensionată a subsemnatului. Credeam că o să vă dau veşti minunate chiar de Sfântul
Dumitru. Numai că , pe parcursul a 5 zile am
fost amăgiţi de trei ori, ultima fiind astăzi 31.10.2012. Doresc să vă
asigur că prestaţia Ministrului Apărării Naţionale, general dr. Corneliu
Dobriţoiu a fost şi este de cea mai curată intenţie şi cele mai nobile idealuri
de dreptate. Asumarea poziţiei de „unică ţintă” a
celor nemulţumiţi şi minţiţi de politicieni o face din prea multă
demnitate şi respect faţă de militarii pe care-i reprezintă. Cu siguranţă se va bate până la capăt şi,
din această perspectivă , trebuie spijinit necondiţionat. Ministrul Apărării nu este vinovat cu
nimic de jaful dirijat asupra bugetului naţional, nici de pierderea
suveranităţii în actul de guvernare, nici de comenzile FMI asupra
constrângerilor de ordin financiar, nici de plecăciunile Ministrului Finanţelor
publice în faţa ordinelor FMI, nici de nenorocirile generate de
guvernarea Băsescu – Boc şi nici de neânţelegerea gravităţii şi urgenţei
soluţionării pensiilor militare diminuate. Forma politicoasă şi reverenţioasă
cu care tratează relaţiile noastre militare, curajul de a se face auzit şi
poate şi ascultat, îmi dau speranţa că se va lupta pentru drepturile
camarazilor săi şi curmarea acestei nedreptăţi. Deci sfatul meu , dacă mai
contează, este să susţinem, din toată inima, poziţia şi lupta acestuia pentru
promovarea OUG! Nereuşita noastră, pentru care
suntem cu toţii vinovaţi, se datorează gravului deficit de SOLIDARITATE!
Dragi camarazi,
In ultimii 3 ani, de cand neisprăvitul
guvern Boc a aruncat pe piaţa juridică una dintre cele mai imbecile legi, legea
nr.329, sfarşitul fiecărui an calendaristic
a fost urât şi trist. Vânzătorii de
panică şi cumpărătorii de iluzii ne asigură că în acest an, 2012, se va
sfârşi calendarul anticei civilizaţii mayaşe din America de Sud. Cel puţin aşa
susţin amatorii de scenarii de film care , prin teoriile legate de
aliniamentele astronomice, încearcă să ne asigure că profeţia sfârşitului lumii
este credibilă. Exponenţi ai unor universităţii de prestigiu din „Top 500”,
deşi vin cu argumente contrare acestor teorii apocaliptice, nu reuşesc să
devină suficient de convingători. Până şi tinerii şi-au marcat în agenda
biologică fatidica zi de 12.12. 2012. Iată o dată calendaristică ce conţine
numărul 12 plin de mister. Divizibilitatea acestui număr ( poate fi împărţit în
jumătăţi, sferturi, treimi, şesimi şi doisprezecimi) îi conferă o mare
utilitate recunoscută de matematicieni, oameni de ştiinţă, metafizicieni. Peste
aceste ameninţări se suprapune o manipulare şocantă a mass-mediei având ca vârf
de lance, promovarea răului social. Ne sunt înfăţişate pe sticla televizoarelor
figuri hidoase de criminali în serie ( care sunt apelaţi prin expresia
democratică ”dacă tânărul va fi găsit vinovat”), inculţi interlopi cu cefe
groase, convoaie de tiruri cu alimente fără factură, evazionişti amestecaţi cu
mafioţii din administraţia publică, violatori, accidente mortale, incendii,
seceta, inundaţii, uragane şi cutremure. Toate la un loc alcătuiesc răul
social care bântuie lumea civilizată şi adoarme orice reacţie publică de
răspuns, prin bine. Opinia publică
este retrasă între cei patru pereţi ai caselor în care bântuie frigul, certurile
, foametea şi bolile. Atitudinile ciudate, răutăcioase şi dubioase domină
comportamentul politic surprins, în turbulentele vremuri, cu mâinile
încrucişate şi traista plină. Cetăţenii sunt, din ce în ce mai puţin,
interesaţi de politică. Motivul este ineficienta politicului de a gestiona
problemele economice si sociale. Criza economica se vede de la o poştă bântuie
în Europa integrata si nu sunt semne de
însănătoşire. In acest context,
noi, românii constatăm cu uimire că zi de zi România este tot mai bogată
şi plină de resurse. Precum hienele, căutătorii de
prosperitate personală aruncă momeli guvernanţilor pentru a fi promovaţi la
împărţirea „caşcavalului naţional”. Frauduloasele
licitaţii şi contractele oneroase cu statul , precum şi accesul discreţioar la
sacul cu bani ai contractelor europene au stârnit îngrijorarea responsabililor
comisiei europene care au sistat temporar, fluxul
direcţionat spre bunăstarea României a celor 10,5 miliarde de euro. Cetăţenii României gem sub povara
birurilor, „cântă şi dansează în sărăcie”, descurajati spiritual prin
promovarea excesivă a răului social, aplaudă şi acceptă pe listele electorale
fruntaşii partidelor proveniţi din găştile baronilor locali. Mai sunt 40 de zile până la
declanşarea alegerilor parlamentare. Se pare că USL
este tot mai sigur de reuşita electorală din acest an. Pe piaţa electorală, vânzătorii de iluzii şi cumpărătorii de
minciuni au făcut praf şi pulbere spiritul de dreptate etică şi echitate
socială. Pe baza
principiului „cotizaţiei depuse la caseria partidului”, sunt basculate în
traista resurselor umane a diferitelor partide unele rămăşiţe profitoare rămase
pe dinafara listelor electorale.
Implicarea politică a sindicatului în
lupta electorală nu este posibilă, deoarece legea interzice acest lucru. Prin
strategiile sindicatului şi procedurile de acţiune democratică sunt apărate
drepturile membrilor săi şi se transmit mesaje de implicare în problemele
de interes public. Sub presiunea unor ameninţări create artificial de
guvernanţi, nemultumiţi de aplicarea discreţionară a principiului
contributivităţii o mică parte din cei 26.500 de militari în rezervă şi-au
manifestat nemulţumirile prin formele clasice, mitinguri şi demonstraţii
precum şi apariţii publice în mass-media. Lupta pentru apărarea
unor drepturi de pensie diminuate abuziv s-a intersectat uneori cu intenţiile
unor forţe politice de a corecta acest abuz politic la adresa militarilor în
rezervă. In acest context, afinităţile
personale, de ordin politic ale membrilor sindicatului au fost absorbite de
forţele politice concentrate sub sigla USL – ului, care au acceptat să
recepteze, într-un final, semnificaţia şi impactul acestui abuz asupra
coeziunii militarilor în rezervă. Dezbinaţi prin instrumentul
contributivităţii lui Boc şi atenţionaţi asupra meritelor suplimentare
menţionate în scrisorile de felicitare trimise de Gabriel Oprea, militarii în
rezervă şi-au exprimat, unii prin tăcere iar alţii prin revoltă, trăirile
personale. Atitudinea de revoltă individuală a membrilor de sindicat
jefuiţi la buzunarele prosperităţii s-a însumat şi multiplicat la nivel
naţional, într-o presiune civică permanentă asupra Partidului Democrat Liberal
(PDL), reprezentat de Emil Boc şi echipa de profitori portocalii. Tipologia
propagandiştilor împinşi în fiecare seară pe ecranele televiziunilor şi
atitudinile arogante ale acestora au exprimat un surplus de dispreţ la adresa
celor care au slujit patria. Alături de ei, o armată (oameni cu epoleţi),
metamorfozaţi în spatele uşilor închise în inimoşi jurnalişti, au pus dese
întrebări publice în legatură cu meritele noastre financiare şi aprecierea în
funcţie de numărul de „războaie la care am participat”. Reacţia noastră
de răspuns la aceste inepţii, deşi a fost promptă, nu a fost consistentă şi
convingătoare. In societatea civilă suntem încă percepuţi ca oameni cu trai
îmbelşugat, ale căror pensii, odată intrate în sistemul public, au perturbat
serios funcţionarea acestuia. Previziunile subsemnatului asupra
evoluţiei procesului de armonizare a energiilor naţionale nu sunt atât de
optimiste. Raportul euro-
moneda naţională va avea un ascendent puternic favorabil monedei europene.
Acest artificiu generat de intenţia liderilor europeni de a asigura minimul de
protecţie prosperităţii occidentale va conduce la creşterea efortului
instituţiilor naţionale de a menţine în limite, actuala sărăcie. In condiţiile
în care deficitul bugetar va începe să crească şi evaziunea fiscală va fi
menţinută mascat în limitele arhicunoscute de 40% din PIB (după datele
furnizate de mass media), actuala sărăcie va deveni endemică. Pe timpul crizei,
asupra evaziunii fiscale se va acţiona numai declarativ şi preferenţial fără să
fie afectată forţa de muncă ilegală utilizată la negru. Criza acută a locurilor
de muncă pentru următoarea perioadă de 2-3 ani, va favoriza concentrarea
profitului în băncile de credite şi îmbogăţirea celor din eşalonul doi de
susţinere a liderilor politici, la nivel central şi teritorial. Procesul de
redistribuire a rezultatelor muncii, la nivel naţional nu va suferi modificări
esenţiale, o serie de categorii profesionale vor rămâne defavorizate:
cercetarea, cadrele didactice din învăţământul primar şi secundar, cadrele
medicale cu pregătire medie, personalul din administraţie, marea masă a
pensionarilor etc. Toate aceste previziuni deşi nu sunt trambiţate pe piaţă ca
un avertisment, stau la baza răspunsurilor pe care le primim , din când în
când, de la politicienii de marcă: „voi rezerviştii cu pensiile
diminuate nu reprezentaţi pentru noi o prioritate”. Problemele economice deosebit de acute cu
care ne confruntăm şi lupta pentru accesul la resursele statului prin
câştigarea puterii vor imprima campaniei electorale ritmuri, intensităţi şi
procedee neobişnuite. In bătaia tuturor vânturilor, va ramâne echipa USL care se prezintă la startul electoral cu
urmatoarele vulnerabilităţi: amintirea aroganţei ultimului guvern de stânga din
anii 2000-2004 şi statutul actual al lui Adrian Năstase; dezamăgirea
electoratului USL ca urmare a eşecului de la referendumul din iulie 2012;
presiunile pe care le-au exercitat organele de anchetă penală asupra
electoratului; creşterea volumului unor indicatori macroeconomici ( deficitul
bugetar, diminuarea PIB, inflaţia, şomajul, etc) pe timpul guvernului Ponta;
promovarea pe listele electorale a reprezentanţilor UNPR; reanimarea politică a
unor baroni locali, plini de bube sociale; promovarea unor figuri interlope în
funcţii de demnitate publică; aspectul şi atitudinea servilă faţă de liderii
europeni, etc. În recentul discurs susţinut la prezentarea
Raportului „Priorităţi Pentru România”, de către Camera de Comerţ Americană din
România, ambasadorul Gitenstein a afirmat "Evaziunea
fiscală este atât de larg răspândită aici în România încât mărimea acestei
evaziuni ar putea depăşi nivelul bugetului de stat........ o jumătate dintre
toţi angajaţii au un fel de asistenţă socială, iar alţi 400.000 de români
lucrează pentru companiile deţinute de stat, care produc mai multe datorii
decât profit, aşa cum ştim cu toţii că funcţionează".
Acesti factori au
diminuat pofta de participare la vot a electoratului USL cu aproximativ 10%. Prin urmare, câteva procente din
avantajul competitiv electoral existent de partea USL la începutul lunii mai
2012 (60%), a fost consumat ( 2 - 3 %). Contextul
internaţional, cel european integrat, în special, au încurajat aranjamentele
politicii interne şi au creat premisele necesare constituirii unei „forţe politice virtuale” sub sigla
ARD. Biroul Electoral
Central a admis, în 17 septembrie, protocolul de constituire a Alianţei
"România Dreaptă" (ARD), formată din PDL, Forţa Civică şi PNŢCD. Ne vom aştepta ca în funcţie de
interesele stabilităţii politice regionale, de trăinicia cuplării la
dezideratele europene, de fidelitatea şi angajamentele asumate ale liderilor
români faţă de obiectivele imediate ale strategiei de salvare a occidentului
din criză, de facilitarea accesului la resursele româneşti, să se transmită
mesaje electorale mascate în opinia publică internă. Deocamdată, Europa Unită , prin
comisia Europeană a transmis un mesaj – „Fodurile
europene în valoare de 10.5 miliarde de euro alocate programelor europene
pentru România, sunt momentan stopate”. Mulţimea
cetăţenilor cu drept de vot care este angajată şi retribuită în baza derulării
acestor programe nu va înţelege că sistarea temporară a fondurilor
europene (pentru 2 luni) este
consecinţa guvernării incompetente a guvernelor Boc şi simbolic, cel al lui
Ungureanu. Aceştia vor
constata că nu au ce mânca pe timpul guvernului Ponta, deoarece atunci când îţi
este foame nu poţi face istorie. Iată cum, au fost generate unele premise de
avertizare asupra USL. România electorală a lui Decembrie 2012 nu va fi pe
placul liderilor europeni. Raportul de forţe politice „sensibil egal”, atât de
indrăgit de falsa democraţie europeană a fost spulberat de hotărârea populară
de a scăpa de un tiran şi un segment servil înregimentat. Din aceste
considerente, sesizând existenţa unei minorităţi politice responsabile de
haosul generalizat care domină viaţa publică, în toate componentele ei, acelaşi
ambasador grijuliu al SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, a
declarat, că „este
îngrijorat de posibilitatea ca seria de alegeri dificile de care se apropie
România să dezbine poporul”, el menţionând nevoia ca politicienii români să se
întoarcă la o coabitare civilizată şi stabilă. Din punct de vedere al opţiunii
populare în politica internă nu vor exista surprize de proporţii în perspectiva
imediată a alegerilor parlamentare. Opţiunile electorale în favoarea USL sunt
ridicate la cote de 56 - 58%, situaţie confortabilă dar care trebuie
menţinută. PDL nu poate obţine decât cel mult 12-15% iar celelalte componete
ARD vor contribui cu 8 -10 %. Vor mai susţine cauza pierdută a opoziţiei,
PPDD – 7-8%, UDMR 5-6%, PRM 1-2%, PNG 2%(aceste procente vor reface pierderile
USL, „STEAUA” a strălucit în ultimul meci din Liga Campionilor), UNPR sub
1% şi alţii 2%. Raportul de forţe fiind în acest moment , aproximativ de 58% la
42% în favoarea USL. Cu toate
aceste previziuni, USL mai are încă nevoie de sprijin masiv popular deoarece
relaţiile acestuia cu autorităţile de la Bruxelles nu au intrat în ritmul
armonios al parteneriatului politic. SUA
continuă să susţină fără perdea pe cel mai impopular preşedinte din
ultimii 22 de ani, intersecţia intereselor politice, energetice şi de
securitate a puterilor europene provoacă doze suplimentare de servilism
autohton, tensiunile cu Rusia rămân în stare latentă, deciziile europene ne
impun o doză iresponsabilă de export de suveranitate. Toate aceste perturbaţii sunt
suficiente, ca în cazul unui context oportun să întoarcă voinţa electoratului
şi să facă sensibil egal raportul de forţe politice. În asemenea situaţie se poate
interveni prin mesaje, dincolo de percepţia logică, pentru aducerea opoziţiei
în loja puterii. Programarea alegerilor la începutul lunii Decembrie va fi
virusată de optimismul firesc al sărbătorilor de iarnă, în plus sau în minus,
în funcţie de exponenţii vocali ai celor două tabere şi argumentaţia
televiziunilor de partid, centrale şi locale. Ştiinţa
expertologiei arată că opţiunile se pot modifica cu 2-3 procente.
Dragi camarazi,
Este extrem de necesar
să înţelegem că , prin solidaritatea noastră , întărim spiritul de corp al
armatei, iar prin comportamentul nostru civic, ireproşabil, vom continua să
primim recunoştinţa cetăţenilor. Menirea instituţiei din care încă, facem
parte este să descurajeze poftele de agresiune militară sau etnică împotriva
României. Comportamentul discreţionar al organismelor globalitare au
aruncat economiile statelor în derivă iar prin sloganul „federalizării” se
încearcă spargerea unităţii statelor naţionale. Actuala generaţie de
politicieni, lipsită de reperele morale, asistă neputincioasă la
prăbuşirea instituţiilor naţionale, justificând politica de „second hand” prin
marile presiuni financiare care, se exercită în spectrul nevoilor
guvernamentale. Unii dintre aceştia, au făcut tot posibilul ca România să
devină colonia lăcomiei şi agresivităţii globalismului finaciar. Să
încercăm, prin toate mijloacele constituţionale, să-i facem pe aceşti
politicieni, tot mai îndepărtaţi de istoria noastră naţională, să înţeleagă
fenomenul că „fără ARMATĂ se
prăbuşesc hotarele”. Că acest
buget periculos de mic, acompaniat de grave erori în actul de guvernare,
transformă instituţia în „obiect al bişniţei finaciare”. Că anul finaciar 2013,
trebuie să confere ARMATEI un aranjament bugetar decent de 2% din PIB. In
ultimii ani, dezamăgirea noastră a încorporat multe fapte, atitudini, reacţii,
expresii şi atacuri ale unor politicieni şi pseudojurnalişi la adresa
pensionarilor militari. Am fost loviţi de două ori succesiv, am fost deposedaţi mai întâi de
dreptul la muncă, iar apoi de drepturile de pensie. Toate aceste acţiuni dirijate, din
partea politicii, nu s-au făcut întâmplător. În spatele lor se ascund interese
de federalizare, dezbinare populară, pierderea suveranităţii şi a identităţii
naţionale.
În asemenea context,
nu întrevăd altă soluţie decât menţinerea alianţei informale cu USL, în
perspectiva unei redresări naţionale şi eradicării nedreptăţilor săvârşite de
PDL împotriva unor categorii de pensionari militari.
În varianta în care la Alba Iulia,
CNR formula strategia de răspuns la varianta optimistă sau pesimistă, acum eram
pregătiţi să reacţionăm masiv. În ambele situaţii, favorabilă sau nefavorabilă,
ieşirea noastră în Piaţa Victoriei trebuia pregătită şi desfăşurată sub
presiunea unei situaţii paradoxale, din care să rezulte că, la originea răului
social este PDL şi acestuia nu trebuie să i se ofere nicio şansă! În măsura în care pe 02.11.2012,
vor avea loc unele discuţii între SCMD şi guvernanţi,este necesară menţinerea
sprijinului electoral pentru USL şi atenţionarea , că mitingul (dacă va avea
loc) va condamna abuzurile PDL, mascat sub sigla ARD. În secundar, poate să
trezească şi atenţia liderilor USL, că noi pensionarii militari, singurii
furaţi din România şi de pe Mapamond totuşi existăm şi îi rugăm să înţeleagă,
pentru ultima oară că „ERADICAREA HOŢIEI ESTE O PRIORITATE PENTRU GUVERN”. Altfel, vom continua să
parcurgem etape şi vremuri mincinoase, manipulatorii, de învrăjbire,
enervare şi dezbinare.
Vă înţeleg amărăciunea
din suflete, strigătele din conştinţele revoltate, adormirea speranţei în
vremurile mincinoase, trăite atât de penibil. Până în final, uniţi , vom reuşi! Am lucrat, de fiecare dată cu
adevărul, certitudinea şi ştiinţa. Din aceste considerente apreciez că, „ESTE
PERICULOS SĂ FII SINCER CÂND NU EŞTI PROST!
Gl.mr.(r). Prof. Univ.dr. Petrişor
Mandu
